Sunetul și litera N — Clasa I

Text / context

Nora are un nou prieten: un noi, un năsuc mic și blănuță nisipie. Numele lui este Nino. Nino locuiește într-o cușcă mică, lângă nuc, în curtea Norei. În fiecare dimineață, Nora îi aduce lui Nino nuci și morcovi. Nino se bucură și sare nerăbdător. Nora îi netezește blana și îi vorbește încet: „Noapte bună, Nino, ne vedem dimineață!” Un nene vecin, numit Nicu, are și el un animal năzdrăvan: o nagâță nostimă, care umblă prin curte și scoate sunete nostime. Nora și Nicu se joacă adesea împreună, numărând nucile din curte sau numind nourii de pe cer. Într-o zi, Nora a numărat nouă nuci sub nuc. A pus nouă nuci într-un coș nou și le-a dat lui Nino, nagâței și câinelui Negru, care locuiește și el în curte. Toți trei s-au bucurat nespus de mult. Nora îi spune mamei sale, Nina, că îi place numele literei n, pentru că o găsește în multe cuvinte: nuc, nagâță, nene, nisip, noapte și nou. Nina îi explică faptul că sunetul n se poate scrie cu litera mică n, dar și cu litera mare N, atunci când scriem nume proprii precum Nora, Nino, Nicu sau Negru. Seara, Nora numără stelele de pe cer alături de Nicu. Nourii se adună încet, iar noaptea se lasă liniștită peste curte. Nino doarme în cușca lui, lângă nucul din curte, iar Nora îi urează noapte bună înainte să intre în casă.