Sunetul și litera Ș — Clasa I

Text / context

În curtea bunicii locuiește un câine bălan, cu blană moale și ochi blânzi. Pe el îl cheamă Grivei și este foarte credincios. În fiecare dimineață, bunica îi dă lui Grivei o bucată de pâine caldă și puțină apă rece din fântână. Lângă casă curge un pârâu mic, iar apa lui sună ca un cântec vesel. Copiii se duc adesea la pârâu, țin mâna în apa rece și privesc cum se mișcă pietricelele de pe fund. Într-o zi, Ana a găsit pe mal o pană albă, ușoară ca fulgul. Bunica are și o oaie cu lână deasă, albă și pufoasă. Din lâna oii, bunica face fire groase, pe care le pune pe un fus de lemn. Seara, când se lasă întunericul, bunica stă pe prispă și cântă un cântec vechi, românesc, cu voce blândă. În livada din spatele casei cresc meri și pruni. Când vine vântul, merele coapte cad încet pe pământ, iar copiii aleargă să le adune într-un coș mare. Grivei aleargă și el lângă ei, dând din coadă vesel, gata să prindă o pară care se rostogolește pe iarbă. În fiecare an, la sfârșitul verii, toată familia se strânge în curte. Se pun mese lungi, se aduc pâine, brânză și fructe din livadă. Bunicul povestește întâmplări din tinerețea lui, iar copiii ascultă cu gândul la jocurile de-a doua zi. Când se lasă seara, stelele se aprind pe cer una câte una, iar satul rămâne liniștit, cu doar lătratul blând al lui Grivei și susurul pârâului care nu se odihnește niciodată.