Sunetul și litera Ă — Clasa pregătitoare

Text / context

Ana are o mâță mică și blănoasă. Mâța se numește Mărgărită, dar Ana îi spune, scurt, Mări. În fiecare dimineață, Ana îi dă lapte și o mângâie pe cap. Mâța toarce ușor, fericită în brațele fetiței. În curte, lângă casă, crește un măr bătrân. Primăvara, pomul se umple de flori albe, iar toamna face mere rotunde și dulci. Ana și fratele ei, Mărin, urcă pe scărița de lemn și culeg merele cele mai coapte. Apoi le pun într-un coș mare, lângă poartă. Bunica Mărioara spune că mărul a fost sădit de bunicul, cu mulți ani în urmă. Ea face din mere o plăcintă aromată, pe care o coace în cuptor. Mirosul dulce se simte până la vecini, iar mâța Mări vine imediat lângă masă, sperând la o bucățică. Seara, când se lasă întunericul, toată familia se adună în jurul mesei. Mama aduce o cană mare de ceai cald și o farfurie cu plăcintă. Ana îi dă mâței Mări puțin lapte, iar fratele ei, Mărin, povestește o întâmplare hazlie de la grădiniță. Afară, stelele strălucesc pe cerul senin, iar luna se ascunde ușor după nori. Mâța se ghemuiește lângă vatra caldă, torcând liniștită. Ana îi mulțumește bunicii pentru plăcinta bună și pentru poveștile despre mărul din curte, copac care îi apropie pe toți, an de an, în zilele frumoase de toamnă.