Sunetul și litera E — Clasa pregătitoare

Text / context

Elena este o fetiță veselă care astăzi a venit la grădiniță cu o carte nouă despre animale. Pe prima pagină este desenat un elefant mare și cenușiu, cu urechi mari și trompă lungă. Elena arată cu degetul elefantul și spune cu voce clară: „E-le-fant!” Toți copiii repetă după ea, iar doamna educatoare este încântată de cât de bine pronunță sunetul e la începutul cuvântului. Pe pagina următoare apare un elev mic, îmbrăcat într-o cămașă în carouri, care duce un ghiozdan în spate. Elena spune că elevul se grăbește spre școală, pentru că îi place să învețe litere noi. Lângă elev este desenată o floare mică, galbenă, numită eglantină, care crește lângă gard. Emil, prietenul Elenei, întoarce pagina și descoperă o imagine cu un ecran mare, pe care apare o emisiune cu animale sălbatice. În colțul paginii este scris cu litere mari cuvântul „ecran”, iar Emil observă imediat că și acest cuvânt începe cu sunetul e, la fel ca numele lui. La final, copiii găsesc o imagine cu o evantai colorat, folosit de o bunică în zilele călduroase de vară. Doamna educatoare le explică faptul că sunetul e se poate auzi nu doar la începutul cuvintelor, ci și în interiorul lor, cum se întâmplă în cuvântul „evantai”. Copiii sunt fericiți că au descoperit atâtea cuvinte noi și promit să caute acasă alte obiecte sau ființe ale căror nume conțin sunetul e.