Sunetul și litera U — Clasa pregătitoare

Text / context

Ursul Udrea locuiește într-o scorbură mare, lângă un urcior plin cu apă rece de izvor. În fiecare dimineață, el urcă pe un deal pentru a uda florile din grădina lui. Acolo cresc usturoi, urzici și ulmi înalți, care fac umbră plăcută. Într-o zi, Udrea a auzit un sunet ciudat: u-u-u! Era o bufniță care se ascunsese într-un ulm uscat. Ursul s-a uitat în sus și a zâmbit, pentru că îi plăcea mult sunetul u, așa cum se aude la începutul numelui său. Udrea a luat urciorul și a pornit spre un uluc de lemn, unde aduna apă pentru animalele din pădure. Pe drum, a întâlnit o ursoaică și un ursuleț mic, pe nume Uță. Împreună au umplut ulucul cu apă, apoi au udat și florile uitate lângă potecă. Seara, Udrea s-a așezat lângă un ulcior cu lapte și a numărat literele pe care le știa deja: a, m, i, o și acum, noua literă, u. Îi plăcea mai ales cum arată litera U mare, ca o cană cu urechiușe, și litera u mică, la fel de rotunjită, dar mai micuță. Înainte de culcare, Udrea a privit luna plină de pe cer și a șoptit încet: „U, u, u, ce frumos sună! Uite, urzici, usturoi, urcior, uluc, ulm — toate încep cu sunetul u.” Apoi a adormit liniștit, visând la pădurea lui plină de cuvinte noi, pe care abia aștepta să le învețe a doua zi, alături de ursulețul Uță.