comedie · realism (dramaturgie clasică) · 1884
O scrisoare pierdută, I. L. Caragiale
Exersează eseul
Simulări BAC la română după modelul 2027, cu barem și răspunsuri-model, de printat.
Simulări BAC la românăRezumat
Acțiunea are loc în capitala unui județ de munte, în timpul campaniei electorale. Ștefan Tipătescu, prefectul, are o legătură cu Zoe, soția lui Zaharia Trahanache, șeful partidului de guvernământ din județ.
Scrisoarea de amor trimisă de Tipătescu lui Zoe a fost pierdută, găsită de un cetățean turmentat și furată de la el de Nae Cațavencu, care îi șantajează: vrea să fie ales deputat. Trahanache răspunde cu o poliță falsificată de Cațavencu, dar centrul trimite propriul candidat, pe Agamiță Dandanache.
În încurcătura de la adunarea electorală, Cațavencu pierde pălăria în care ținea scrisoarea. Cetățeanul turmentat o găsește și i-o duce lui Zoe. Dandanache este ales, iar el însuși păstrează o scrisoare compromițătoare, ca să se folosească de ea „la un caz”. Piesa se încheie cu o împăcare generală.
Personaje
Zaharia Trahanache
Prezidentul comitetelor, încet, calm, cu ticul verbal „ai puțintică răbdare”; pare naiv, dar își apără poziția cu abilitate.
Nae Cațavencu
Demagog, ambițios, cu un discurs patriotic gol; comicul de limbaj și de caracter îl definește.
Teme
politica și viața de provincie · demagogia · adulterul · parvenitismul
Un citat de reținut
„Ai puțintică răbdare.”
Ticul verbal al lui Trahanache. Opera este în domeniul public.
Planul eseului
- Introducere: autorul, perioada, opera și încadrarea ei (comedie, realism (dramaturgie clasică)).
- Reperul 1 — două trăsături care fac posibilă încadrarea: comicul de situație, de caracter, de limbaj și de nume; personaje tipice (încornoratul simpatic, demagogul, cetățeanul turmentat).
- Reperul 2 — două episoade sau secvențe semnificative pentru temă: întâlnirea dintre Tipătescu și Cațavencu, în care șantajul devine explicit; adunarea electorală din actul al III-lea.
- Reperul 3 — două elemente de structură și compoziție: conflictul, construit pe circulația scrisorii; didascaliile și indicațiile scenice.
- Încheiere: o concluzie care reia teza, fără idei noi.