Textul 1
Farurile și paznicii lor
de echipa FișaEdu
Lumină în noapte
Corăbierii din vechime se temeau cel mai mult de nopțile fără lună, când stâncile de lângă țărm nu se mai vedeau. Ca navele să ajungă în siguranță în port, oamenii au început să aprindă focuri pe locuri înalte. Din aceste focuri s-au născut, cu timpul, farurile.
Unul dintre cele mai cunoscute faruri din Antichitate a fost cel din Alexandria, în Egipt. A fost construit pe insula Pharos, în jurul anului 280 î.Hr., iar cuvântul „far” vine chiar de la numele acestei insule. Turnul era foarte înalt și se vedea de la mare distanță. El a rezistat secole, până când mai multe cutremure l-au dărâmat.
În Franța, la gura fluviului Gironde, se află farul Cordouan. Turnul său se înalță pe o stâncă aflată în mare, la câțiva kilometri de țărm. Construcția lui a început în 1584 și s-a încheiat în 1611. Este cel mai vechi far din Franța care încă funcționează.
Până în secolul al XIX-lea, farurile erau luminate cu focuri, apoi cu lămpi cu ulei. În 1822, inginerul francez Augustin Fresnel a inventat o lentilă făcută din inele de sticlă, care strânge lumina într-un fascicul puternic. În 1823, lentila a fost montată pentru prima dată chiar la Cordouan, iar lumina farului a ajuns mult mai departe.
Paznicul de far
Paznicii locuiau lângă turn, uneori departe de orice sat. La apusul soarelui aprindeau lampa, noaptea o supravegheau, iar dimineața curățau sticla lentilei și notau vremea într-un jurnal. Dacă lumina se stingea, o navă putea ajunge în pericol, așa că munca lor nu avea voie să se oprească.
Știai că?
Astăzi, multe faruri se aprind singure, cu ajutorul unor aparate, și nu mai au nevoie de paznic. Unele au devenit muzee și pot fi vizitate de copii și de părinți. În 2021, farul Cordouan a fost înscris pe lista patrimoniului mondial UNESCO.
