Transilvania medievală: cetăți, orașe și victoria de la Șelimbăr

Citește cu atenție

În Evul Mediu, Transilvania era o regiune bogată, înconjurată de munții Carpați. Aici trăiau împreună mai multe popoare: români, maghiari, secui și sași. Românii erau localnici și trăiau în aceste locuri de multă vreme. Ei lucrau pământul, creșteau animale și păstrau credința și obiceiurile strămoșilor. Din secolul al XI-lea, regii Ungariei au început să stăpânească treptat Transilvania. Regiunea era condusă de un voievod, numit de rege. Sașii au venit din secolul al XII-lea, chemați de regele Ungariei. Ei au apărat granițele și au dezvoltat meșteșugurile. Sașii au întemeiat orașe puternice, precum Sibiu, Brașov și Sighișoara. Orașele aveau ziduri groase și turnuri de apărare. Prin satele lor au ridicat biserici fortificate, unde oamenii se adăposteau când veneau dușmanii. Secuii păzeau granița de răsărit a regatului. Meșteșugarii din orașe lucrau în bresle. Negustorii vindeau mărfuri în piețe și făceau comerț cu Țara Românească și cu Moldova, prin pasurile din munți. La sfârșitul Evului Mediu, în anul 1599, Mihai Viteazul, domnul Țării Românești, a învins armata lui Andrei Báthory la Șelimbăr și a intrat în Alba Iulia. În 1600 a ajuns și în Moldova. Astfel, pentru scurt timp, cele trei țări românești au fost conduse de același domnitor.