Trăsături fizice și de caracter: cum descriem o persoană (Clasa I)

Text / context

Pe Ana o cheamă bunica ei, Maria. Bunica Maria are șaptezeci de ani, dar este mereu veselă și plină de energie. Are părul alb ca zăpada, strâns într-un coc mic. Ochii ei sunt căprui și calzi, iar atunci când zâmbește, pe obraji îi apar două gropițe. Bunica este de statură mică și poartă mereu o bluză albastră cu flori, cusută chiar de ea. Pe cap are o basma colorată, pe care o pune când lucrează în grădină. Mâinile bunicii sunt mici, dar harnice. Cu ele frământă aluat pentru colaci, plantează flori și o mângâie pe Ana pe creștet în fiecare seară. Bunica Maria este foarte blândă și răbdătoare. Nu se supără niciodată, chiar dacă Ana face gălăgie prin casă. În fiecare dimineață, bunica se trezește devreme. Hrănește găinile din curte, udă florile și pregătește un ceai cald de mușețel. Apoi o așteaptă pe Ana la poartă, cu un zâmbet larg și o bucată de pâine caldă în mână. Lui Ana îi place mult să stea lângă bunica ei. Îi place să asculte poveștile despre copilăria bunicii, despre satul în care a crescut și despre jocurile de altădată. Bunica știe multe cântece vechi și le cântă încet, seara, înainte de culcare. Vecinii spun despre bunica Maria că este cea mai bună gospodină din sat. Toți o îndrăgesc pentru că este săritoare și darnică. Dacă cineva are nevoie de ajutor, bunica este prima care vine cu o vorbă bună sau cu un coș plin de legume din grădina ei.